Gradul de rezistenţă la foc se stabileşte conform normativului P118-1, normativ privind securitatea la incendiu al construcţiilor.
Conform tab.2.1.9. din P118-1 condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească o clădire pentru a putea fi încadrată într-un anumit grad de rezistenţă la foc sunt precizate pentru fiecare element important al clădirii.
Trebuie ştiut că elementul cu cel mai scăzut grad de rezistenţă al foc dă Gradul de rezistenţă la Foc.
Spre exemplu. Putem avea o hală metalică cu stâlpi din beton, adică rezistenţă la foc mai mare de 150 de minute, pereţi interiori din BCA, adică cu rezistenţă la foc mai mare de 30 minute, grinzi şi supantă din beton armat, adică mai mult de 60 minute rezistenţă, dar să nu avem pereţi exteriori cu rezistenţă la foc. Degeaba am îndeplinit toate condiţiile, dacă una nu se îndeplineşte. În acest exemplu gradul de rezistenţă la foc este V deoarece doar acolo se permite ca să existe pereţi exteriori fără o performaţă la foc.
Bun. Dar de ce am avea nevoie să punem exigenţe cât mai mari? Există două principale categorii aspecte care duc la alegerea gradului de rezistenţă la foc şi la impunerea unor minime măsuri pentru elementele componente:
- distanţa de siguranţă admisă faţă de construcţiile alăturate şi
- numărul de niveluri, suprafaţa maximă admisă pentru un compartiment de incendiu în funcţie şi de Riscul la Incendiu al acesteia, numărul maxim de persoane, lungimea căilor de evacuarea.
De aici rezultă însă şi alte condiţii de conformare, altele decât cele menţionate mai jos sintetic.
Iată care sunt distanţele de siguranţă la foc: